Thursday, October 17, 2013

Un miezuc de lapte (5)

Dragă tata,

delaco_fan_branza_proof
Astăzi a trecut ceva vreme de când ai plecat de lângă noi și te-ai dus cu treburi importante în rai. Nu este zi în care să nu mă gândesc la tine, însă astăzi mai mult decât niciodată m-am gândit la tine și mi-a picurat câteva lacrimi amare în farfuria mea cu miez de lapte și dulceață de vișine. Îmi este greu să mănânc acest desert pentru că de fiecare dată îmi aduc aminte de momentele petrecute împreună când îi cântam mamei să vină mai repede cu miezul la masă. Știu că timpurile acelea nu vor mai veni, însă este greu să mă obișnuiesc că de acum încolo, desertul meu preferat îl voi mânca la masă fără tine, îi voi cânta mamei fără tine. Mereu ne hârjoneam și spuneam că tu ești fan brânză, iar mama îți aducea drept sceptru pentru regele brânzei, un cașcaval afumat, tăiat  dreptunghiular. Dacă era un aliment ce l-ai fi luat pe o insula pustie, sigur ar fi fost brânza. Însă tu nu ai plecat pe o insula pustie ci mult prea departe ca ochiul nostru uman să poată distinge și ne-ai lăsat cu un gol în suflet și la masă.
Dacă cineva ar spune, cum deja au trecut 2 ani, poți trăi bine mersi, ei bine nu se poate așa, e greu, e dificil, doare și nu poate fi înlocuită persoana pierdută cu nimeni. Până și mâncarea preferată a ta nu o pot mânca pentru că mă bufnește plânsul când mă gândesc că tu o mâncai cu poftă și o lăudai pe mama cât de bună o făcea. Așa e și cu miezul de lapte, îmi e greu să îl mănânc deși știu cât de mult îți plăcea și ție. Mă chinuie o lacrimă tremurândă în ochi și mai iau o îmbucătură din tentația dulce. Parcă sângele mi se încălzește în vene și parcă te văd în fața mea zâmbind, dar nu ești tu, nu mai are cum să fii tu. Încă o înghițitură și îți simt mângâierea prin păr și sărutul părintesc pe frunte. Ce e mai frumos și relaxant să primești un sărut pe frunte de la părintele care îți este deopotrivă tată, frate, prieten după o zi solicitantă de facultate. Acum doar o pală rece de aer îmi mai mângâie părul și îmi sărută fruntea. Un dor nebun se năpustește prin toți porii ființei mele. Un dor ce nu poate fi stăvilit de nici un baraj de indiferență. Recunosc că îmi este dor de tine, de serile petrecute la un meci de fotbal și ronțăind niște cașcaval.
O ultimă gură din miez și deschid ochii, înca o dată ai fost cu mine când "ne-am mâncat" desertul nostru. De tine îmi aduce aminte miezul de lapte, ori de câte ori îmi este dor de senzația aceea în care tu înca ești cu mine, îmi pregătesc un miez cu dulceață de vișine. Senzația lugubra de durere și plăcere. Îmi este dor de tine și de noi, tată.
Și tată, sper că acolo unde ești să îți fie bine și dacă ai dat peste raiul brânzei și treaba este "brânzoasă", păstrează-mi și mie pentru când o să fim iar împreună.


Cu drag, a ta fiică, încă fan brânză.
Articol scris pentru SuperBlog 2013


No comments:

Post a Comment

Un gand,o idee...