Ce se întâmplă în Vegas, rămâne în Vegas. (18)

Tot ce îmi amintesc de ieri seară este petrecerea organizată în cinstea venirii mele în America, țărâmul făgăduinței. Defapt a venirii noastre. Am venit împreună cu prietenul meu și cu încă doi prieteni buni. Am prins programul work and travel de la Vacanțe Speciale, așa că am profitat și am hotărât să ajungem și noi în America.
Dar să revin la durerea mea de cap, nu știu unde sunt în momentul de față iar capul îmi este foarte greu. Nu îmi amintesc ce am făcut aseară, atât că am ajuns la cazinoul sfinx, iar de acolo mi s-a rupt firul.
Încerc să mă trezesc și îmi dau seama că sunt în camera mea de hotel însă dorm pe jos semn că m-am pricopsit cu o mahmureală așa în stil american. Încerc să îmi găsesc o bluză și o pereche de pantaloni însă în hărmălaia din cameră, mai nimic nu găsesc. Prietenul meu doarme fără grijă pe balcon, iar ceilalți doi amici se aud sforăind din camera alăturată. Parcă îmi revin și încerc să refac firul evenimentelor. Aeroport, ne-am cazat, am pierdut un pic timpul pe străzile Vegasului, apoi șeful cazinoului unde voi lucra ca și croupier ne-a organizat o petrecere în cazinoul Sfinx (așa îmi place să îi zic), apoi ne-am dus la petrecere și...am cam băut peste măsură și nu îmi mai amintesc.
- Trezirea băieți, vă amintiți ce am făcut astă noapte că eu am o amnezie temporară care îmi dă o stare execrabilă.
-Iubita, chiar trebuie să urli?
-Am vorbit normal și aștia doi unde sunt?
-În camera lor presupun, nu?
-Nu, doar Serj este, deșteptu' de Mick nu este nicăieri.
-Lana, te stresezi degeaba, sigur a agațat ceva aseară. Știi aseară când...
-..Exact nici tu nu îți amintești nimic. Îmbracă-te și haide să vorbim cu șeful meu, poate știe ceva de el.
-Bine..
Am făcut un duș, ne-am îmbrăcat și am plecat să îl căutăm pe domnul Bill, șeful cazinoului ce mă aștepta cu un zâmbet larg și într-o engleză impecabilă mă întreabă cum mă simt și îmi sugerează ca diseară să fiu la timp la munca. Îi întorc zâmbetul și îi explic ce s-a întâmplat cu Mick, apoi îi spun politicos că voi ajunge la timp în prima mea seară de muncă. În meseria asta, a ajunge la timp este = cu un salariu, mereu mi-am dorit să fiu croupier, iar în anul acesta mi s-a îndeplinit dorința cu Vacanțe Speciale. Prietenul meu fiind la rândul lui inginer ca și mine, însă fiind bărbat, a fost angajat ca și personal ce are în grijă sloturile. Iar ceilalți doi băieți, s-au mulțumit cu o slujbă de oameni de serviciu în cazinou, dar nu se plâng, având în vedere leneșia lor.
Dar până diseară la ora 8 când ar trebui să îmi iau costumul roșu pe mine și să mă port ca femeia fatală ce învârte cărțile norocoase pe degete, trebuie să îl găsim pe Mick.
Șeful meu mi-a spus că nu am stat toată petrecerea la cazinou ci ne-am făcut dispăruți după vreo 3 ore. Dumnezeu știe pe unde ne-am rătăcit însa prietenul nostru este dispărut. Din spusele lui am ajuns până și pe la Bellagio, The Venetian resort ,ba chiar am ajuns la un salon de tatuaje. Iar de acolo nu mai știm nimic de prietenul nostru drag. Singurul care și-a tatuat ceva aseară a fost Serj. Și Mick tot nu este de găsit.
Tura mea este pe cale să înceapă, așa că îi las pe băieți să îl caute în continuare pe the lost guy.
Atmosfera luxuriantă îmi dă un sentiment atât de puternic, mă face să vibrez, eu dețin puterea la masa de joc, eu dau norocul în mâna unor oameni necunoscuți. Acest lucru îți dă un sentiment atât de mare încât simt și cei din jur cum radiezi.
Din când în când îmi verificam telefonul, poate primesc un mesaj că l-au găsit, până când la masa mea se așează bunul nostru prieten, Mick cu două gagicuțe, una blondă și una roșcată.
-Știi că te-am căutat toată ziua nu?
-Ba bine că nu, am fost cu Lisa și cu Mona să vizităm pe ici, pe colo. Ți-au spus fetele că am câștigat la Bellagio? Avem bani de cheltuială draga mea Lana. Dar Serj și cu Dimitri, unde sunt?
-Să te caute deșteptule, sună-i și spunele să vină la cazinou, tura în curând o să mi se termine și vreau să merg să dorm.
-Bine, domnișoară enervantă, parcă am venit să ne distrăm nu să stăm închiși în hotel.
-Așa e, însă pentru acestea două zile mi-a ajuns.
Am ieșit din tură, ne-am reunit, am mâncat și am dormit până a doua zi la amiază, seară iar eram la mese apoi urmau 2 zile libere și tot așa până aveam dreptul la o săptămână liberă pe lună. În total 3 săptămâni libere în 3 luni, perfect ca să vizităm și să adunam amintiri bune de revăzut atunci când greu te apasă. Dacă vă doriți amintiri de neuitat merită să mergeți cu  astfel de programe work and travel.
În timpul meu liber s-a ținut o conferință a marilor tatuatori și a fost invitată și artistul meu preferat în acest domeniu și anume Kat von D care mi-a bătut tatuajul ce reprezintă tot respectul și dragostea mea pentru familie.
La sfârșitul celor 3 luni, am adunat bani, amintiri, suveniruri mai mult sau mai puțin palpabile iar experiența cu siguranță aș repeta-o și anul care vine. Plus că ce s-a întâmplat în Vegas va rămane mereu acolo, indiferent de cine va încerca să ne descoase.
V-ați gândit vreodată că a munci este egal cu a călători? V-ați gândit să îmbinați aceste două lucruri pentru a vă face vouă un bine?
V-a trecut vreodată prin cap să plecați în țara făgăduinței iar în urma experienței să vă întoarceți și cu bani și cu amintiri frumoase? Dacă da, vă recomand cu căldură să participați măcar o dată la un astfel de program. Merită!
După 3 luni, vacanța noastră muncitorească s-a terminat, iar bagajul de cunoștințe și de amintiri s-a îmbogățit. O să îmi fie dor dar am promis că voi repeta experiența așa cum vă îndemn și pe voi să faceți.

Articol scris pentru SuperBlog 2013