Saturday, September 20, 2014

Fericire în rate.

O căutăm în oameni, lucruri şi trăiri. Ea însâşi e trăire, un sentiment. O căutăm ani de zile fără să primim răspuns. O căutăm neîncetat. Până într-o zi când, ea singură ne bate la uşă şi vrea să ne treacă pragul.
Fericirea o căutam o viată întreagă. Uneori fără succes, alteori năvăleşte peste noi cu tot alaiul ei de sentimente surori.
Când suntem copii, fericirea nu e atât de greu de atins. O jucărie noua sau desertul preferat ne pot umple chipul de bucurie sau acum în era noastră poate câteva cărţi online. O primim uşor şi ne trece repede şi vrem şi mai mult din ceea ce ne face fericiţi.
Pe măsură ce creştem nevoia de fericire se schimbă iar obţinere ei devine un calvar. O luptă continua, pentru a primi un graunte de fericire, care apropo, că aşa e viaţa, ţine cam o clipă jumătate.
La vârsta maturităţii, fericirea vine în rate. Cu dobânzi pe care nu prea ni le permitem. Cu ipoteci usturătoare şi cu un contract lung si anevoios.
De exemplu, pentru o femeie fericirea diferă de la zi la zi. Într-una din zile o mulţumeşte uşor o poşetă sau o pereche de pantofi, dar vine ziua aceea când îşi doreste ca fericirea ei să nu mai vină din lucruri ci de la persoane, iar aici apare bărbatul. Fericirea aceea ipotecată, pentru care femeia face sacrifici să nu îi fie luată.
Da, în lumea oamenilor mari, fericirea se plăteşte. Mâine, poimâine vor apărea dealeri care se ocupă cu fericirea şi te vor mitui la colţ de stradă să cumperi un pliculeţ de fericire şi nu veţi şti ce să faceţi când vedeţi că plicul defapt este gol. Dar totuşi vă promite că veţi fi în culmea fericiri după ce veţi inhala acea fericire invizibilă. O să ajungem să ne căutăm fericirea în tot, până şi într-o librărie online.
În curând vom fi ahtiaţi după fericire, pentru că nu mai ştim să cautăm fericirea în lucruri mărunte. O să înnebunim, căutând-o la alţi şi nu la noi. Pentru că fericirea ţine de tine, nu de altă persoană, în definitiv. Dacă tu cu tine nu poţi fi fericit. Nimeni altcineva nu v-a reusi să ţi-o ofere. Iar mai apoi ce vei face, vei zace gol pe o bancă în parc, aşteptând fericirea altora sau vei căuta forţa de a-ţi construi propria fericire pe care nimeni nu ti-o va mai lua?

No comments:

Post a Comment

Un gand,o idee...