Tuesday, May 5, 2015

Amintiri cu gust de caramel.

E amuzant si totusi atat de tragic in momentul cand traiesti ceva intens si se termina sa te simti rupta de tot ce e in jurul tau. Si totusi sa fi conectata la tot ce se intampla atat de puternic ca fiecare nerv sa iti fie inervat atunci cand te lovesti de lucruri ce iti amintesc de tine, de el, de voi.
Esti amortita in simturi si totusi simti atat de bine acea emotie ce iti cuprinde intai inima si coboara in stomac ca un ghem de foc ce parca iti mistuie maruntaiele si ghemul se raceste si se opreste in gat si te sufoci, iar lacrimile isi fac carare sa iasa prin acei ochi frumosi ce l-au pastrat pe el pe retina.
Cu cat trece timpul cu atat incepi sa te trezesti si realizezi cate lucruri v-au legat, pana si felul in care iti legi siretul iti aminteste de el. Sau felul in care iti mananci cerealele si te simteai cumva urmarita de privirea lui duioasa ce se uita la tine de parca tu ai fi tot universul lui. Planetele ce inainte orbitau in lumea lui haotic acum si-au gasit punctul in jurul caruia sa orbiteze. Si l-ai iubit atat de mult si inca il iubesti si cine stie poate o sa il iubesti mult timp de aici incolo. Ai ajuns sa iti doresti ca niciodata alti ochi sa te priveasca la fel. Doar el avea dreptul sa te priveasca astfel, sa iti devoreze sufletul cu privirea. Va leaga atat de multe incat ai putea sa scri km de cuvinte si tot nu ai termina ceea ce ai simtit langa el. Incepi sa iti urasti orasul doar pentru ca fiecare colt iti aminteste cumva de el. Felul in care mergi, felul in care zambesti acolo, pe banca aia au pe trotuarul acela iti face inima sa pompeze atata sange pe secunda ca iti e frica ca o sa se opreasca la un moment dat. De fiecare data cand simti nodul in gat sti ca urmeaza un val de dor. Si partea amuzanta e ca nu stii de ce ti-e dor, de el sau de ceea ce ai trait cu el. Aici e problema ta. Dilema ta. Daca iti e dor de mana grea ce iti atingea obrazul si se oprea ferm pe umar sau poate iti e dor de strangerea aceea ferma de mana cand parca iti era cumva teama sau cu siguranta iti e dor de faptul ca atunci cand te saruta, picioarele incepeau sa iti tremure iar aripile ti se inaltau sau sau stiu, iti este dor de zilele in care lumea se decompunea iar voi traiati in lumea voastra intr-o camaruta, rupti de tot, bucurandu-va de fiecare respiratie si fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Cand a plecat toate vorbele ti s-au oprit in gat, nu ai mai spus nimic. Ai fi vrut sa ii spui ca ar fi bine sa te pastreze in el mereu, iar cand ii este greu sa te scoata din camaruta si sa ii saruti fruntea si sa il mangai cum isi mangaie o mama puii. Ai fi vrut sa stie ca cel mai bine din amintirile cu tine sa faca o perna si sa o stranga mereu in brate cand va fi tradat sau inima lui va fi rupta. In gandul lui, fata naiva vei trai vesnic. Nici unul din voi nu stiti cat ati insemnat unul pentru celalalt si cat v-a durut sa va pierdeti unul de celalalt. Dar stiu sigur ca mereu isi va aminti de tine, mereu te va compara cu viitoarele, stii de ce? Pentru el tu ai fost cel mai bun lucru ce i s-a putut intampla in viata asta. Nu uita asta. Amintirile au gust de caramel, dulce si sarat.

2 comments:

  1. Vei incepe in curand alt capitol.

    ReplyDelete
  2. Nu mai fii trista dupa el, Larisa. Nu merita si nici nu cred ca i-a pasat vreodata prea mult daca te-a parasit asa repede.

    ReplyDelete

Un gand,o idee...